Recenzie film "Oppenheimer", regizat de Christopher Nolan

Anul 2023 a adus în cinematografe multe pelicule râvnite de publicul larg. Printre acestea se numără biografia Oppenheimer, regizată de Christopher Nolan, a unui fizician genial și influent al secolului al XX-lea, J. Robert Oppenheimer. Filmul prezintă viața, cariera, greutățile și momentele semnificative ale fizicianului american, aceste aspecte fiind împerecheate cu elemente de istorie ale celui de al Doilea Război Mondial. Probabil că unii mai auziseră de poreclitul “Părinte al bombei atomice”, dar Nolan, cu ajutorul echipei sale dedicate, fruntaș fiind actorul Cillian Murphy care îl interpretează pe Oppenheimer, a readus acest nume în lumea contemporană.

Christopher Nolan este considerat unul dintre cei mai buni regizori ai tuturor timpurilor, filmele sale având în total încasări de peste 6 miliarde de dolari, dintre care aproape un miliard vin doar de la Oppenheimer. Regizorul a fost din copilărie marcat de războaiele nucleare, principalul motiv fiind acela că a crescut într-o perioadă postbelică în care se punea mare accent pe asigurarea păcii mondiale. Astfel, el și-a găsit inspirația în frica pentru un potențial holocaust nuclear.

Biografia “American Prometheus” (2005) scrisă de Kai Bird și Martin Jay Sherwin, ce prezintă viața lui Oppenheimer, a stârnit interesul regizorilor pentru realizarea unei pelicule cinematografice, însă, timp de 15 ani, niciun scenariu nu a fost aprobat de către autori. În final, Nolan a reușit să capteze esența vieții lui Oppenheimer într-un scenariu foarte bine scris. Chiar înainte de a afla de aceasta carte, el era fascinat de acest om și se întreba cum ar fi să se pună în pielea sa, având în vedere lucrurile pe care le-a făcut.

Dar ce anume a făcut Oppenheimer?

J. Robert Oppenheimer s-a născut pe 22 aprilie 1904, la New York. El a fost directorul Proiectului Manhattan, în cadrul căruia s-a dezvoltat prima bombă atomică. Rezultatul proiectului a fost introducerea în domeniul militar a dispozitivelor nucleare, iar respectivele au fost folosite pentru bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki ce au adus sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Filmul este împărțit în două planuri principale: 1. Fisiunea, 2. Fuziunea. Cele două se diferențiază la prima vedere prin paleta coloristică, primul fiind color, iar cel din urmă, în alb și negru. Pe lângă asta, “Fisiunea” prezintă povestea din perspectiva subiectivă a lui Oppenheimer, iar “Fuziunea” reprezintă o viziune mai generală care se bazează pe gândurile lui Lewis Strauss, un oficial guvernamental, personaj jucat de bine-cunoscutul Robert Downey Jr.

Lewis Strauss a fost președintele Comisiei pentru Energia Atomică, organizație ce avea ca scop stimularea și controlarea dezvoltării tehnologiei nucleare în perioada postbelică. Lewis l-a cunoscut pe Oppenheimer în 1947 la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, unde fizicianul fusese invitat să se alăture echipei de cercetători. În 1949, la o audiere publică, fizicianul a râs de concepțiile lui Strauss referitoare la folosul radioizotopilor. Fiind făcut de rușine în fața unei mari mulțimi, el a căutat în anii ce au urmat răzbunare. Lewis era convins că Oppenheimer se folosea de el pentru ca lumea să uite de partea neagră a Proiectului Manhattan, anume bombardamentele din Japonia, iar el să fie reținut în istorie ca un erou care doar a creat acest dispozitiv nuclear.

“Prometeu a furat Focul de la Zei și l-a dat oamenilor. Pentru fapta sa, a fost înlănțuit de o stâncă și torturat pe vecie.” - Citatul incipit al filmului. O asemenea afirmație trezește oricărei minți, fie ea savantă sau ordinară, o întrebare: De ce această comparație brutală? Vom constata că povestea filmului răspunde la această întrebare.

Oppenheimer plecase în 1924 în Europa pentru studiile universitare. Acolo a întâlnit fizicieni renumiți, laureați ai premiului Nobel pentru fizică, precum Niels Bohr și Werner Heisenberg, care îi deschid drumul către partea cuantică a lumii, un domeniu străin, la acel moment, americanilor. Cunoștințele sale și dorul de casă l-au influențat în întoarcerea acasă, unde a deschis primele filiere ce studiau mecanica cuantică, la Berkley. Era înzestrat cu o carismă și cu un mod de a explica fizica pe înțelesul tuturor, ceea ce a atras studenți la cursurile sale.

Cu toate acestea, el era influențat politic. Fratele său era membru al Partidului Comunist și l-a presat să i se alăture. Aceste presiuni, întâlnirile amicale cu membrii partidului și ale sale idei politice i-au adus probleme scandaloase.

În scopul dezvoltării unei arme nucleare, americanii au înființat un proiect de cercetare, Proiectul Manhattan, condus de Oppenheimer. El și-a alcătuit o echipă de oameni de știință pe care i-a convins să se mute în Los Alamos, locul unde urmau să fie făcute testele și cercetările. Condițiile erau grele deoarece totul era un mare secret. Odată intrat în Los Alamos era dificil să ieși, mai ales dacă erai implicat în echipa centrală de cercetare. Trebuie menționat faptul că savanții erau însoțiți de familiile lor, neveste și copii.

Primul test nuclear, Sfânta Treime (Trinity), a fost pe data de 16 iulie 1945, când “dispozitivul”, așa cum numea Oppenheimer bomba atomică, a fost detonat cu succes. Energia degajată este estimată la un echivalent de 25 kilotone de TNT. Pentru a pune în perspectivă cantitatea, dispozitivul “Fat Man” detonat pe 9 august 1945 peste Nagasaki a avut o energie echivalentă de 21 de kilotone. Detonată la aproximativ 500 de metri de sol, explozia a provocat o distrugere în masă, raza totală fiind estimată la 1,6 kilometri.

O scenă care arată răutatea umană, mai ales cea din sfera oamenilor puternici ai lumii, este discuția dintre Oppenheimer și fostul președinte american, Harry Truman. Fizicianul dorea să își exprime îngrijorarea referitoare la potențialul distructiv al bombei dezvoltate de echipa sa. Acest eveniment se întâmpla la scurt timp după detonarea dispozitivelor Fat Man și Little Boy în Japonia. Oppenheimer se simțea vinovat pentru cele întâmplate și dorea să îl atenționeze că și celelalte mari puteri ale lumii pot construi o asemenea armă. El mărturisea că simte că are mâinile pătate cu sânge, afirmație la care Truman a făcut un gest prin care și-a impus statutul: i-a întins o batistă albă. El afirma: “Crezi că celor din Hiroshima sau Nagasaki le pasă cine a construit bomba? Lor le pasă cine a lansat-o. Eu am lansat-o. Hiroshima nu este despre tine.” Oppenheimer a fost apoi dat afară din Biroul Oval și numit de către președinte un “plangacios” (crybaby).

Către finalul filmului, acțiunea se axează pe audierea din 1954 a lui Oppenheimer, ce avea ca obiectiv dovedirea că el era un comunist trădător. Strauss a ajutat la pătarea imaginii fizicianului, el susținând respectiva interogare cu informații clasificate, spre exemplu documente și înregistrări audio. La audieri au fost chemați indivizi cu care Robert lucrase în cadrul Proiectului Manhattan. Unii l-au aparat, din simpatie și încredere, alții l-au trădat, din invidie și dorința de răzbunare.

Filmul se încheie cu un dialog dintre Oppenheimer și Albert Einstein ce a luat loc în ziua în care Robert a vizitat Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, în 1947. Acest dialog avea să prezică evenimentele din viitor, anume criticarea lui Oppenheimer și pornirea unei reacții în lanț sub forma unei lupte pentru înarmare a puterilor mondiale. Citându-l pe Tom Conti, care l-a interpretat pe Einstein: “Acum este rândul tău să accepți consecințele realizărilor tale. Într-o zi, după ce o să te pedepsească suficient, o să-ți ofere ție somon și salată de cartofi, o să țină discursuri… o să te decoreze. Te vor bate pe umăr și îți vor spune că totul este iertat. Dar nu uita, nu o să o facă pentru tine, o să o facă pentru ei.” Prin asta, Einstein dorește să îl atenționeze că oamenii îl vor ierta, dar numai pentru că se vor simți vinovați, încercând astfel să repare răul făcut. El își permite să îi dea un astfel de sfat, deoarece și el la rândul său a fost criticat când și-a publicat Teoria Relativității, teorie care a ajuns să fie revoluționară pentru domeniul fizicii, fără de care nu s-ar fi ajuns la bomba atomică.

Controverse, păreri, realizari

Christopher Nolan este un perfectionist, dar a omis un detaliu într-una dintre scene filmului. Câțiva fani au identificat o greșeală istorică, care poate fi trecută cu vederea pentru majoritatea publicului. Într-o scena, Oppenheimer se află într-o cameră alături de mulți americani care sărbătoresc reușita testului Trinity, eveniment petrecut în 1945. Ei țin în mâinile lor steagul american actual, cu 50 de stele, care a fost introdus în uz abia în 1959. La mijlocul deceniului al cincilea steagul american avea 48 de stele, celelalte două urmând să fie adăugate odată cu intrarea statelor Alaska și Hawaii în rândul Statelor Unite ale Americii. Totuși, în o altă scenă din aceeași perioadă, steagul este utilizat corespunzător. Nolan nu a comentat eroarea sesizată. Să fie oare o un lucru intenționat sau o simplă greșeală nevinovată?

Un aspect interesant legat de oamenii de știință remarcat în film este modul în care pot să interpreteze niște calcule matematice în raport cu viața reală. Într-o scenă, un fizician prezintă un set de calcule ce dovedeau că o reacție nucleară are un potențial de a aprinde atmosfera. Ceilalți savanți îi privesc schița și se înspăimântă. Prima reacție a lor este: “Nu poate fi corect. Arată-mi cum ai făcut calculele!”. Prin urmare, ei sunt capabili să citească o lucrare științifică și să se sperie, asemenea unui muzician care citește o partitură și își imaginează linia melodică. Fiecare cu muzica lui.

Filmul evită elementele și argumentele teoretice, aprofundate și greu de înțeles, deci pentru cunoscători poate părea puțin intrigantă absența detaliilor științifice. Totuși, Christopher Nolan a ales abordarea corectă, pentru a nu plictisi publicul larg. Cei pasionați pot continua cercetările în afara cinematografului, deoarece internetul este plin de documente ce explică fizica din spatele filmului.

“Oppenheimer” a adus actorilor și echipei premii semnificative ce întăresc imaginea monumentală a filmului: 7 premii Oscar, 7 premii BAFTA, 5 Globuri de Aur și în total peste 300 de premii la gale și festivaluri internaționale de film. Christopher Nolan, Cillian Murphy și Robert Downey Jr. și-au câștigat primele lor premii Oscar la Gala a 96-a din martie 2024. Cillian Murphy și-a încheiat discursul de acceptare al premiului spunând că ei ai făcut un film despre cel care a creat bomba atomică și că noi toți trăim în lumea lui Oppenheimer, de aceea, în semn de mulțumire și recunoștință, el dedică reușita celor ce întrețin pacea pretutindeni în lume.