Recenzie “Cosmosapiens: Evoluția omului de la originile universului“, de John Hands

Prezentare generală

Lucrarea intitulată „Cosmosapiens: Human Evolution from the Origin of the Universe” publicată de John Hands în anul 2015 și aparută în limba romană în anul 2019 la Editura Humanitas sub denumirea „Cosmosapiens: evoluția omului de la originile universului” este, așa cum afirmă E.O. Wilson, „O călătorie îndrăzneață prin tot ce ne învață știința despre originea și evoluția omului în univers”.

Autorul abordează o temă științifică încercând să răspundă la întrebări fundamentale ale omenirii, precum: „Ce suntem?”, „De unde venim?” și „Încotro ne îndreptăm?”. Lucrarea este structurata în patru parti, care la randul lor sunt formate din 33 de capitole. În ansamblu, cartea cuprinde 756 de pagini dintre care primele 678 constituie nucleul carții, fiind urmate de note, bibliografii și glosar de termeni.

În prima parte, denumită „Apariția și evoluția materiei”, autorul analizează o varietate largă și relevantă de teorii privitoare la apariția universului. Prin unele dintre acestea, se consideră că totul a început dintr-o singularitate, adică un punct cu densitate infinită și volum infinit de mic, care s-a extins foarte repede printr-o mare explozie (Big Bang), iar la finalul vieții universului, toata materia v-a fi comprimată într-un singur punct, eveniment numit Big Crunch. O alta teorie susține că universul este etern, fiind fără început și fără sfârșit. Sunt detaliate și ipoteze referitoare la universuri oscilante sau chiar și universuri paralele. De asemenea, această parte conține noțiuni de astronomie, fizică și istorie.

Cea de a doua parte, intitulată „Apariția și evoluția vieții”, prezintă organismele vii și dezvoltarea lor pe Pământ, singurul loc unde se cunoaște, până la momentul actual, existența vieții. Se crede că Terra avea condițiile ideale pentru apariția celulelor procariote, cele mai simple organisme vii. Ulterior, experimentele de laborator nu au permis oamenilor de știință să producă o moleculă capabilă de autoreplicare, în ciuda încercărilor repetate de a reconstitui atmosfera timpurie a Pământului ce conținea majoritar hidrogen, metan, amoniac și vapori de apă. Sunt prezentate ideile evoluționiste, cele mai importante fiind semnate de Charles Darwin, Piotr Kropotkin și Gregor Mendel. În finalul acestei părți, sunt interpretate primele date despre conștiința ființelor, care este factorul principal în determinarea comportamentului unui organism.

Partea a treia, intitulată „Apariția și evoluția omului”, se axează pe istoria omului și evoluția gândirii acestuia.

Partea a patra, cu denumirea „Un proces cosmic”, reprezintă o încheiere concluzivă a acestei lucrări provocatoare. Sunt prezentate, în principal, limitările științei, care stabilesc anumite bariere între om și necunoscut. Acestea sunt constant depășite utilizând rezultatele inovatoare ale tehnologiilor moderne. Totodată, autorul prezintă un set de reflecții și concluzii asupra evoluției omului ca proces cosmic.

La ce te poate ajuta lecturarea acestei cărți?

Aceasta carte stârnește anumite întrebări la care, probabil, singur nu ai putea ajunge. Cartea merită citită de persoane de toate vârstele, însă eu cred că este recomandat s-o parcurgi la o vârstă cât mai fragedă deoarece conține informații din numeroase domenii ale științei ce pot pune bazele formarii si dezvoltării minții cititorului. Este important să lecturezi conținutul lucrării deoarece te ajută să îți creezi o imagine complexă despre univers, om, omenire, evoluție, civilizație, fundamentele universului, originea vieții ori secretele omului.

Perspectivă personală

Acest volum mi-a fost recomandat de către mama mea. Inițial îl citeam doar ca să îi fac pe plac, însă după doar câteva capitole am fost plăcut surprins de multitudinea de informatii pe care le aflam, aspecte la care nu mă gândisem inca.

Secvențele mele preferate se află în Partea a doua a cărții, intitulată: „Apariția și evoluția vieții”. Autorul atribuie vieții șase caracteristici principale, cu scopul de a da o definiție acesteia, toate fiind infirmate ulterior. Printre acestea se numără: Reproducerea, Sensibilitatea si Complexitatea. Citând cartea recenzată: „Reproducerea nu este o condiție necesară [vieții]. Catârii nu se reproduc, nici furnicile lucrătoare […] și totuși aceste organisme sunt vii”, „Un fotometru răspunde la licărirea luminii prin înregistrarea modificărilor numărului de lumeni. […] Deci sensibilitatea nu este o caracteristică suficientă a vieții.”, „un corp mort și Podul Golden Gate sunt, ambele, complexe, dar nici unul nu este viu.”. În urma lecturării acestui capitol, am realizat un lucru foarte important:

Nu știu ce este viața, dar știu ce nu este.

Lucrarea mi-a deschis mintea spre frumusețea științei, spre dorința de a înțelege mediul înconjurător, spectaculoasele fenomene fizice, chimice sau de orice natură, spre cunoașterea tainelor originilor omului și m-a motivat să continui să fiu mereu curios.

Consider că este oportună inserția unui fragment reprezentativ, pentru a încuraja lectura acestei cărți în rândul elevilor din clasele terminale de gimnaziu, respectiv liceu.

Recenzie redactată de Luca Gâlea (clasa IX A) și publicată de Maria Constantin (clasa X A), sub coordonarea doamnei profesoare Ioana Bohotineanu.