top of page

Expoziție foto. O primavara adusă din afară în suflet

„În pozele mele, încerc să surprind viața. Renașterea. Culoarea și lumina, în esența lor pură care se găsește în natură. Nu cred că există ceva mai perfect decât defectele naturii, decât stângăciile cu care copacii și plantele ajung să crească, iar acest lucru ar trebui să ne amintească cât de frumos e să fii imperfect. Fiecare primăvară parcă are ale culori pastelate, nuanțele de albastru al cerului sau rozul florilor împletindu-se mereu în aceiași poveste de vis. Prin pozele mele vreau să le transmit oamenilor senzația unui vânticel cald de primăvară, mirosul unei flori sau textura pământului ud sub picioare. Mi-aș dori ca oamenii să aibă răgazul și răbdarea să observe evoluția natură, frumusețea și gingășia ei, căci sunt niște momente binecuvântate. Poate aceste poze vor fi un impuls pentru cititor să arunge o privire la natura de afară, care se pregătește, ca în fiecare an, să ne bucure ochii.” (Alina Sava)



„Natura împlinește prin simpla prezență. În acest lucru constă puterea fotografiilor Alinei Sava, artista imortalizării fiecărui anotimp și transformarea lor în mai mult decât materie: sentiment. Fiecare detaliu, fiecare mugure focalizat, și chiar fiecare culoare, fie ea rece sau caldă, ne arată că încă ne mai putem bucura, că încă mai putem trăi frumos, dincolo de pandemie și obstacolele care ne încearcă de multe ori și care ne fac să uităm să „tragem puțin cu ochiul” în grădină. ” (Ioana Pauliuc)





„Când începe primăvara, e greu să îți mai menții atenția distributivă. Aceasta se concentrează într-un singur punct, pentru a-i admira în liniște și calculat frumusețea. Asemănătoare unui muzeu de artă, grădina nu cere mai mult decât niște ochi știutori să o privească și mâini care să o întrețină. Natura nici măcar nu ne solicită tot corpul, cât de ușor este! Însă marea provocare este oglindirea interiorului nostru în viața din fața noastră, din plantele care așteaptă timid, poate o poză, să și-o pună la profilul lor de Facebook. Lumea virtuală a ajuns și la ele, însă cu alt scop: împrăștierea bucuriei și călătoria primăverii în sufletele tuturor, indiferent de timp și de distanțe. Este un singur lucru neschimbat în evoluția noastră: eternitatea naturii care, deși atât de efemeră, mereu ne-a amintit că putem renaște în fiecare zi, așa cum insecta surprinsă în fotografie se agață și se ține bine de mugurii perfect grupați într-un buchet al zâmbetelor pe care le generează la un singur contact vizual. Așa ne agățăm și noi de speranța zilei în care vom simți respirația primăverii ca atunci când Grădina Botanică nu avea voie să fie închisă, sau parcurile să aibă o frecvență restrânsă. Cu toate acestea, stăm agățați și ne cultivăm propria grădină în noi, pentru că natura nu e doar în afară, ea perforează și își aduce vântul cu semințe de bucuria de astăzi.” (Ioana Pauliuc)





Primăvara din noi





„Des auzitul clișeu „Natura revine la viață” își pierde din sens pe măsură ce nimeni nu întreabă dacă noi am revenit la viață, nu din motive de egoism, ci din ignoranța conștientizării faptului că ea trăiește prin om. Acest lucru reprezintă o binecuvântare, însă presupune și responsabilități, prima dintre acestea fiind revenirea nostră la viață, viață care se manifestă prin contemplarea frumosului și contribuția în cadrul acestuia prin creație. Și omul are primăvară. Altfel, am fi doar un gard de care nu trece nicio petală, niciun fir de verde. Am fi fier îndoit, ondulat, strâns bine și depozitat pentru a fi bariera care să protejeze atent lucrurile care nu ne fac niciodată fericiți, oricât încercăm. Momentul pătrunderii crengii prin gard este deschiderea noastră față de frumos, față de viața care a fost absentă până atunci. De aceea, tot restul gardului se încețoșează, focalizat fiind doar perimetrul mugurilor albi înveliți în roșu, singurul loc în care a ajuns fericirea.” (Ioana Pauliuc)



 Biologia-arta cunoasterii vieții 

  Biologia reflectă necesitatea fiinţei umane de a se cunoaşte pe sine prin înţelegerea vieţii, în sens general. Pornind de la etimologia cuvântului (bios=viaţă (gr.), logos= ştiinţă(gr.)), observăm că întreaga creaţie umană, animată de progresul tuturor ştiinţelor, ar fi imposibilă în absenţa ei.

  Amintind numai câteva dintre ramurile sale, precum anatomia, ecologia, biologia celulară, botanica şi zoologia, înţelegem că biologia este indispensabilă existenţei noastre, omul fiind nevoit să înţeleagă mecanismele funcţionale ale lumii vii pentru a se integra armonios în cadrul acesteia. Aventura cunoaşterii umane se identifică parţial cu studiul biologiei, elucidarea misterelor universului nostru fiind asemenea elucidării misterelor vieţii.

    Ştiinţa devine, astfel, o adevărată artă prin care neobosita curiozitate cercetează şi creează, deopotrivă; o artă care destăinuie secrete nebănuite, uimind prin multitudinea şi complexitatea formelor în care se manifestă viaţa; o artă în care creatorul devine creaţie, iar creaţia devine creator. Un pictor zugrăveşte un peisaj, un scriitor publică o carte, un compozitor face cunoscută o nouă melodie... dar omul, biolog prin dorinţa de cunoaştere, este rodul propriei sale cercetări necontenite.

 SEARCH BY TAGS: 
 UPCOMING EVENTS: 

 

10/31/23:  Scandinavian Art Show

 

11/6/23:  Video Art Around The World

 

11/29/23:  Lecture: History of Art

 

12/1/23:  Installations 2023 Indie Film Festival

 RECENT POSTS: 
bottom of page