Expoziție Azalee & Camelii

GRĂDINA BOTANICĂ „ANASTASIE FĂTU” IAȘI este cea mai veche grădină botanică din România, fondată în 1856 de medicul și naturalistul Anastasie Fătu. Se întinde pe aproximativ 100 de hectare, fiind una dintre cele mai mari din țară. Grădina include 12 sere care adăpostesc specii tropicale, subtropicale și mediteraneene, printre care:

orhidee
plante carnivore
bonsai
cactuși

Aici sunt organizate expoziții tematice anuale, cele mai cunoscute fiind „Flori de

toamnă”, unde sunt expuse crizanteme și dovleci decorativi, și „Flori de primăvară”, dedicată lalelelor, narciselor și zambilelor.

Printre cele mai apreciate atracții se numără Grădina japoneză, sectorul de plante medicinale și lacul cu nuferi.

CARACTERISTICILE SPECIEI:

Face parte din genul Rhododendron, dar este clasificată în două subgenuri:
- Pentanthera (azalee căzătoare)
- Tsutsuji (azalee sempervirescente)
Răspândire: Asia, Europa, America de Nord
Înflorirea sincronizată – toate florile apar simultan, într-o explozie de culoare
Preferă un sol acid, cu un pH cuprins între 4,5 și 6,0, bogat în materie organică.
Azaleele preferă temperaturi cuprinse între 15 și 24°C.

Toxicitate: Frunzele și florile conțin

grayanotoxine, periculoase pentru

oameni și animale.

Dimensiunea arbuștilor variază de

la 30 cm până la 2,5 m.

Forma florilor poate fi simplă, dublă, în formă de trompetă sau cu margini ondulate.

Florile de azalee pot avea o gamă variată de culori:

Roz – una dintre cele mai comune culori, variind de la rozpal la roz intens.
Roșu – vibrant
Alb – simbol al purității, foarte apreciate în peisagistică.
Portocaliu și galben – mai rare, dar extrem de spectaculoase.

ÎNGRIJIREA PLANTEI

Pentru a menține o formă compactă și pentru a stimula o creștere sănătoasă, tunderea azaleelor se efectuează după perioada de înflorire. Se recomandă îndepărtarea ramurilor uscate sau slab dezvoltate, având grijă să nu se taie mugurii noi care vor forma florile viitoare. Una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite la azalee este cloroza, manifestată prin îngălbenirea frunzelor, cauzată de lipsa nutrienților sau de un pH nepotrivit al solului. Pentru a preveni și trata această afecțiune, este esențială monitorizarea și ajustarea condițiilor de sol și fertilizare.

Azaleea este o plantă care preferă locurile semiumbrite sau umbrite, ferite de lumina directă a soarelui. Udarea plantei se poate face cu apă de ploaie sau necalcaroasă, la temperatura camerei. Azaleele pot fi plantate lângă conifere, precum brad sau tuia, dar sunt compatibile și în vecinătatea laurilor de munte, tufișului de lăcrămioare, dragila japoneză, spanz, ghiocei sau narcise.

CARACTERISTICILE SPECIEI

Face parte din familia Theaceae și este originară din Asia de Est. Include mai multe specii, cea mai cunoscută fiind Camellia japonica.
Preferă soluri acide, bine drenate, bogate în humus, cu un pH cuprins între 5,5 și 6,5.
Înflorește la finalul iernii - începutul primăverii.
Preferă un climat temperat; adaptabilă la condiții de temperaturi scăzute. Totuși, este recomandată protejarea plantei de vânturile reci, în special în sezonul rece.

Toxicitate: nu sunt toxice pentru oameni și animale.

Dimensiunea arbuștilor variază de la 50 cm până la 6 m.

Structura florii și polenizarea:

Petale mari, cu un centru compus din stamine și pistil.
Polenizarea asigură fertilizarea florilor și formarea semințelor.
Frunze persistente, verzi, lucioase, cu margini ușor dințate.
Flori mari, solitare, simple sau duble, în nuanțe de alb, roz și roșu.

Tăierile nu sunt necesare în mod regulat, dar este recomandată îndepărtarea florilor ofilite și a ramurilor uscate pentru menținerea unui aspect estetic plăcut. Dacă este necesară corectarea formei, aceasta se realizează imediat după înflorire.

Îngrijirea speciei:

Este esențială menținerea unui substrat moderat umed, evitând atât uscarea excesivă, cât și stagnarea apei, care poate provoca putrezirea rădăcinilor.
Se recomandă utilizarea apei necalcaroase (de ploaie sau filtrată), deoarece un conținut ridicat de calcar poate afecta negativ planta.
Aplicarea unui îngrășământ special pentru plante acidofile (azalee, magnolii) în perioada de creștere activă, primăvara și vara, contribuie la dezvoltarea armonioasă a cameliei. Se evită fertilizanții care conțin calciu, deoarece aceștia pot modifica pH-ul solului.

Există peste 3.000 de varietăți de Camellia japonica, multe dintre ele dezvoltate special pentru frumusețea florilor sau rezistență la boli.

Planta este extrem de longevivă, existând exemplare celebre care depășesc vârsta de 500 de ani.

Florile de camelie nu au un parfum foarte intens, ceea ce contrastează cu aspectul lor spectaculos.

ȘTIAȚI CĂ...?

Uleiul extras din semințele de camelie (uleiul de Tsubaki) este utilizat în industria cosmetică și farmaceutică pentru proprietățile sale hidratante și antioxidante, fiind apreciat în îngrijirea pielii și părului.
În medicina tradițională asiatică, frunzele de camelie sunt folosite datorită conținutului bogat în compuși antioxidanți și antiinflamatori, având potențial terapeutic.
Cercetări recente sugerează că extractele din frunze și flori de camelie prezintă efecte antibacteriene și antiinflamatorii, fiind studiate pentru dezvoltarea unor noi produse farmaceutice.

VIZITĂ ÎN GRĂDINA BOTANICĂ