top of page

A venit toamna...


“A venit toamna...” E toamnă, e foșnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Și-i frig, și burează. George Bacovia

Distinsa toamnă a pășit mândră pe meleagurile însetate de liniște. A colorat grădinile, parcurile, livezile, a ruginit frunza din vii, a plouat peste noi cu frunze multicolore, ne-a dezgolit copacii , ne-a dezgolit și sufletele devenind un refugiu cald și o sursa de inspirație precum și de frumusețe.

A venit toamna … cu frig și cald, cu mere și nuci, cu pere și gutui… a venit cu dor de munte și de alb, cu ale ei miraculoase, fascinante, copleșitoare rochii. Pregătiți-vă, pentru că oricît de tare v-ați strînge coastele, n-o veți împiedica să va atingă sufletul. Are ea așa un dar, de a ne atinge sufletul și de a-l face să se scuture de toate amintirile verii efemere…

A venit toamna și ne îndeamnă a deznădejde și a sfîrșit de lume, să ne găsim salvarea într-o îmbrățișare, într-o îmbrățișare cât cerul, cât dorul, cât gîndul de mare. Îngălbenesc frunzele și cad, iată-le cum vin mai aproape de noi. Zgribulite se adună grămezi la picioarele noastre. Toată vara au tînjit după privirile noastre, dar noi ne-am ținut ochii mai mereu în pămînt. Acum au venit în calea privirilor noastre, dar noi continuăm să le ignorăm, să privim fără să vedem și, cel mult, le mai împrăștiem cu picioarele din cînd în cînd. Doar cîteva fetițe și cîte-o bunicuță le mai adună și le așează acasă între pagini de carte sau undeva pe-o măsuță.

Nemaiavând concurența soarelui arzător, chipurile ne sunt mai luminoase acum. Doar toamna știe să ne scoată în evidență zâmbetele și strălucirea ochilor, bunătatea sufletului și cumințenia minții. Toamna are o blândețe a ei aparte și o melancolie numai bună să te facă să privești în tine însuți.

Ce bine e că avem toamne, căci sufletele noastre știu când să se scuture de griji, iar rândunelele știu când trebuie să-și ia zborul spre alte meleaguri. Nu se compară nici un alt anotimp cu toamna. Nici un alt anotimp nu are culorile îndrăznețe și virtuțile complexe si spirtuale. Nu au nici măcar acele ploi ce ne curăță sufletele.

Atâtea începuturi și sfârșituri încap într-o toamnă, încât s-ar părea că însăși universul e o veșnică toamnă.

Dar ce am face noi fără toamne? Am avea doar cald și frig, ar fi prea frig pentru inimă și prea cald pentru rațiune. Ea știe cel mai bine să ne potrivească cu grija-i părintească: dacă ne este cald, ne trimite câte un vânt șăgalnic, iar dacă sufletului îi este frig, îl acoperă grijulie cu o frunză. Cum spune și Nichita Stănescu :”A venit toamna , acoperă-mi inima cu ceva , cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Doar să privim în jur, să lăsăm pentru o secunda toată monotonia cotidiană și să ne bucurăm de acest peisaj feeric. Toamna reușește să ne pătrundă în casă, în suflete ,precum și în rațiune ,purificându-ne de toată energia negativă și aducându-ne un strop de culoare. Frumusețea toamnei poate fi echivalată numai de Frumusețea sufletului. Frunze ,flori ,culoare ,liniște....

Să ne gândim ca acest anotimp ne dăruiește și cele mai frumoase flori ,și desigur cele mai rezistente: crizanteme ,brândușe, gladiole... Toate au acel parfum minunat, inconfundabil, care ne anunţă ca a venit toamna. Și când ne gândim la flori și frunze ,ni-l aducem aminte pe George Topîrceanu :”Toamnă, dulce toamnă, cu frunzele toate flori.” Lăsați fereastra sufletului deschisă să intre vântul zglobiu al toamnei, să încingă zbuciumările, tânguirile și dezamăgirile noastre într-un vals domol și să le prefacă-n scrum, căci toamna vine sa ne tămăduiască sufletele cu liniște și un spectru color nemaipomenit. Deschideți ochii inimii și priviți în jurul vostru... Câtă culoare ,câtă pasiune și câtă liniște ne aduce toamna, fiind un leac pentru sufletul obosit.


 Biologia-arta cunoasterii vieții 

  Biologia reflectă necesitatea fiinţei umane de a se cunoaşte pe sine prin înţelegerea vieţii, în sens general. Pornind de la etimologia cuvântului (bios=viaţă (gr.), logos= ştiinţă(gr.)), observăm că întreaga creaţie umană, animată de progresul tuturor ştiinţelor, ar fi imposibilă în absenţa ei.

  Amintind numai câteva dintre ramurile sale, precum anatomia, ecologia, biologia celulară, botanica şi zoologia, înţelegem că biologia este indispensabilă existenţei noastre, omul fiind nevoit să înţeleagă mecanismele funcţionale ale lumii vii pentru a se integra armonios în cadrul acesteia. Aventura cunoaşterii umane se identifică parţial cu studiul biologiei, elucidarea misterelor universului nostru fiind asemenea elucidării misterelor vieţii.

    Ştiinţa devine, astfel, o adevărată artă prin care neobosita curiozitate cercetează şi creează, deopotrivă; o artă care destăinuie secrete nebănuite, uimind prin multitudinea şi complexitatea formelor în care se manifestă viaţa; o artă în care creatorul devine creaţie, iar creaţia devine creator. Un pictor zugrăveşte un peisaj, un scriitor publică o carte, un compozitor face cunoscută o nouă melodie... dar omul, biolog prin dorinţa de cunoaştere, este rodul propriei sale cercetări necontenite.

 SEARCH BY TAGS: 
 UPCOMING EVENTS: 

 

10/31/23:  Scandinavian Art Show

 

11/6/23:  Video Art Around The World

 

11/29/23:  Lecture: History of Art

 

12/1/23:  Installations 2023 Indie Film Festival

 RECENT POSTS: 
bottom of page