"Incă Alice"- recenzie

Intr-un secol in care totul se intampla foarte rapid si putem zice ca timpul trece pe langa noi, frica de a ne pierde mintile sau memoriile este una cat se poate de intemeiata. Dar a suferi de Alzheimer inainte de varsta de 65 de ani este cu a devarat un destin crunt, un destin pe care filmul « Inca Alice » il examineaza si il prezinta in toata « suferinta » lui.

Filmul se prezinta ca o poveste a unei profesoare de lingvistica de succes de la Columbia University, Alice Howland, care abia implineste varsta de 50 de ani, interpretata de Julianne Moore, care a castigat si Oscarul 2015 pentru cea mai buna actrita cu acest rol.

Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament. Ea se manifesta in diferite etape, care sunt usor observabile cu cat filmul progreseaza. Primele simptome ale lui Alice incep atunci cand uita un cuvant din timpul unui discurs, dar sunt prezentate si simple evenimente din viata unui om obisnuit, ca uitatul unei retete sau care este drumul spre casa. In schimb, se inrautateste cand uita persoane cu care s-a intalnit doar cu cateva minute inainte sau atunci cand, auzind o conversatie despre doua surori care au divergente, le asociaza cu ea si sora ei, care murise intr-un accident de masina cand erau adolescenti.

Deborah Young, de la „The Hollywood Reportere” a numit filmul „cald, plin de compasiune, dar ironic de onest”, „Rotten Tomatoes” scrie „ Ridicat de o interpretare perfecta a lui Julianne Moore, Inca Alice este o profunda drama care onoreaza temele sale delicate cu vitejie si sensibilitate”. Gregory Ellwood de la Hitfix a ludat-o pe Moore; „ In fiecare scena o mai desface pe Alice cu cat durerea emotionala a bolii isi continua cursul”.

Intrebarea care rasare dupa vizionarea filmului este daca, dupa toata durerea, frica si agonia pe care Alzheimer o creaza, este „inca Alice” de fapt personajul principal? A mai ramas din identitatea sa, sau fiecare urma a fost stearsa de simptomele bolii? Cu toate acestea, sfarsitul este sumbru, ca si boala. Nu iti da nici o speranta ca poate va fi mai bine, niciun fel de lumina la capatul tunelului.